Anul acesta m-a hurducat, m-a strans in brate, m-a aruncat la pamant, m-a sarutat si m-a muscat.

Anul 2016 mi-a lasat un bagaj asortat cu atatea emotii si trairi, incat, in loc sa trag linie si sa masor, zapacita de viteza si culorile zilelor care au trecut, la final lui am vrut numai sa dorm.

Inchid ochii si in loc sa adorm,  gandurile se transforma dintr-unul in altul topaind ca niste greieri, fara sens, in toate directiile creierului meu. Imi amintesc ca merge in gol chiria la atelier. Nu am mai prea pictat fiindca am avut 5 expozitii personale anul acesta, cateva expozitii de grup si da! nominalizarea la  bienala de arta. Oare cand imi trimit indarat pictura? Au zis ca voi aparea si-n catalog…Ce bine ca am finalizat catalogul de 300 de pagini despre activitatea muzicala de peste 50 de ani a Castelanilor de la Carei. De cel putin 31 de ori am zburat anul acesta cu avionul  din motive de sanatate si de nevoie, de-abia o singura data de placere, cu Bogdan, la aerodromul de la Tuzla, de ziua mea. Of de-ar decolala fel de lin si cafeneaua noastra. Ce dragut suna numele nostru: mi lu ca fe! putinul pe care l-am avut la dispozitie si cu imprumuturile s-au dus. Doamne ajuta-ne sa ne scapam de gandul chiriei si al cheltuielilor macar. Perioada sarbatorilor o fi buna pentru deschiderea unei cafenele? Oare ne-am precipitat? De Craciun s-au implinit 3 ani de cand am fost diagnosticata de Cancer si uite cum am petrecut Craciunul acesta in spital. Noroc ca am cativa prieteni apropiati si un sot bun care nu m-au lasat la greu. Si ce greu, si ce frig a fost anul acesta la inmormantarea lui Tata. Ma cuprinde o tristete. Am devenit ireversibil si definitiv adult. Nu stiu sa trag linie. Nu pot sa trag o concluzie despre anul acesta. Pisicile astea care torc langa mine…ce pisici bune avem.

Incerc sa ma detasez si incep sa imi numar ritmul respiratiei. Degeaba. Imi amintesc de o noapte recenta de la Carei. Afara e un frig de nedescris. Apele au inghetat si pietrele au crapat. Infofolita privesc cerul senin pe care stelele clipocesc limpezi ca nicaieri altundeva in lumea mea. Frigul mi se indeasa in nari ca niste cristale ascutite. Inspir acest frig cu parfum de lemn ars, cum numai la Carei exista. Ce dor imi este de parintii mei.

Adorm cu gand sa ma trezesc la anu’!….