Sa dai totul naibii si sa alergi catre iesire…

Intr-o dimineata, pe la ora 4 m-am trezit brusc din somn. M-am trezit cuprinsa de o profunda si inexplicabila tristete. Stand pe intuneric, dupa un timp am simtit cum ma inunda un sentiment de usurare gandindu-ma la perspectiva mortii mele.

Daca mor, viitorul incert dispare, impreuna cu tristetea si toate intrebarile care definesc incertitudinea viitorului: oare ma voi vindeca? oare voi avea copii? oare vom avea cu ce sa ii crestem? oare o sa apuce sa isi petreaca verile la bunici in Ardeal si in Moldova? oare voi reusi sa imi fac o cariera? oare voi avea pensie? oare imi vor ajunge banii de medicamente? oare cum a iesit ultimul ct?…

Viata cere asa de mult efort fizic si mental ca sa ii faci fata. Pe intuneric, cand toate se simplifica, moartea imi parea o iesire de urgenta din viata. Cu respiratia taiata, din senin am inteles cum atatia prieteni, diagnosticati dupa mine au pierdut lupta cu cancerul. Ideea unei iesiri de pe scena vietii pare o oportunitate asa de tentanta in comparatie cu toate incertitudinile pe care le comporta viata, incat pusa in fata ei uneori imi pare mai usor sa dai totul naibii si sa alergi catre iesire…

 

 

1 Comment

  1. Nu exista viata nu exista moarte exista doar momentul. Inteleg prin ce treci.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *