Cum fac oamenii care muncesc zi de zi opt ore, sa aiba copii, hobbyuri, sa faca curat in locuinta, sa mearga la sala sau sa citeasca o carte? Sunt convinsa ca sunt oameni foarte ordonati. Mie mi se scurge timpul printre degete. Parca fiecare dimineata este urmata de o alta seara, ca un sandwich facut din doua felii de paine fara umplutura.

Imi aduc aminte ca am facut lucruri in ultimele saptamani de parca le-as fi facut in alta viata. Timpul acesta trece asa de repede incat abia daca apuc sa imi fixez in minte lucrurile pe care le-am facut ca se si termina ziua.

Am tot amanat sa scriu despre Paris, pana cand azi, de teama sa nu-si piarda toata efervescenta, am decis sa scriu. In Paris am petrecut 10 zile in care desi mi s-a parut ca nu am facut mai nimic, am fost mereu obosita. Nu e niciun secret ca aparenta mea stare de bine se datoreaza unei rutine care e  o combinatie de medicatie,  alimentatie la ore fixe, somn si sport, pe care nu am urmat-o in decursul acestor zile, fiind ocupata sa expun colectia Lucruri Marunte, sa imi aduc aminte cum se vorbeste in limba franceza, sa vand picturi, sa vizitez muzeul Orsay si turnul Eifel si sa petrec doua nopti intr-un adevarat castel frantuzesc, in compania prietenilor mei din Franta.

Ajunsa in Bucuresti, la o saptamana distanta am expus din nou colectia Lucruri Marunte la libraria Carturesti si apoi am plecat in Italia la Roma, pentru analize si medicamente. Inca nu am rezultatele analizelor dar recunosc ca am emotii. Am tusit in ultimele saptamani si acest lucru ma ingrijoreaza.

Am incercat sa imi reintruu in rutina, am mers la sala, m-am intalnit cu prieteni, am mers la evenimente la care am promis sa particip si intr-un final, am incercat sa recuperez oboseala luaindu-mi cateva zile de repaus. Ma gandesc cu admiratie la oamenii care, spre diferenta de mine, nu se plang ca au viata aglomerata ci pedaleaza inainte in fiecare zi, se dedica vietii si uneori isi fac timp sa imi citeasca gandurile. Ce oameni minunati!